Informațiile și vestigiile istorice ne duc la concluzia că a existat o “Epocă de Piatră” a semnelor de circulație Primele semne rutiere au fost cele care indicau direcția și erau „construite” din mormane de stânci și pietre. Prima piatră din vârful mormanului avea o formă de săgeată indicând direcția.

În urmă cu aproape 2000 de ani. în celebrul oraș roman regăsim semnele de circulație. Câteva pietre plate, de culoare deschisă îi obligau pe conducătorii de care să acorde prioritate pietonilor. Citește în continuare Povestea semnelor și indicatoarelor rutiere →

Istoria semafoarelor începe undeva la sfârșitul secolului al XVIII-lea când inginerul francez Claude Chappe realizează o primă formă de semafor (mecanism care să transmită “semne” la distantă). Un dispozitiv mai apropiat de ceea ce înseamnă astăzi un semafor a fost instalat în anul 1868, în Londra, în apropierea clădirii Parlamentului. Acest semafor era bazat pe felinare cu gaz care erau aprinse printr-o pârghie aflată la baza dispozitivului. Din păcate, acesta a explodat un an mai târziu din momentul în care a fost folosit, omorându-l pe polițistul care îl manevra. Citește în continuare Povestea semaforului →

Trecerile de pietoni există de mai bine de 2.000 de ani, iar primele dovezi cu ele datează de pe vremea Imperiului Roman, în oraşul Pompei. Atunci, erau formate din blocuri de piatră ieşite din relief, astfel încât oamenii să poată păşi peste spaţiile destinate canalizării.

Odată cu intensificarea traficului, a apărut şi problema pietonilor,  pe  12 iunie 1934, ministrul Transporturilor din Marea Britanie avea să inaugureze trecerile de pietoni punctate.

Trecerea de pietoni marcată cum o întâlnim astăzi, celebra zebră apare în anul 1949.

Trotuarul a apărut, ca și alte  lucruri legate de circulație în antichitate. Acesta era doar o delimitare pentru a nu lovi cu căruțele rudimentare casele pe străzile aglomerate. Trotuarul, nu avea în acea epoca rolul de astăzi.

Deși au fost folosite de-a lungul istoriei, bordurile în accepția actuală au început să fie folosite pe scară largă abia în secolul XVIII. Ele erau utilizate atât ca parte a încercărilor de a delimita locul pe unde circulau pietonii, dar și pentru a înfrumuseța orașele.

Primele trotuare adevărate au apărut pe la 1860 în orașul american San Francisco. Atunci strada era din pământ bătătorit și trotuarul din plăci sau turnat.