Primul vehicul hibrid, un Armstrong Phaeton, a fost construit în anul 1896. Modelul a fost dezvoltat de Harry E. Dey şi construit de grupul Armstrong pentru compania de trăsuri mecanice Roger. Vehiculul are încorporat un motor pe benzină de 6,5 litri cu 2 cilindri şi o volantă tip dinam conectat la becul de la baterie. Dinamul (şi frâna regenerativă) este folosit să încarce bateria pentru a furniza energia necesară pentru pornirea motorului.

Pe lângă faptul că ajuta la încărcarea bateriei şi pornirea maşinii, dinamul ajuta şi la funcţionarea motorului cu aprindere prin scânteie electrică şi pentru manevrarea farurilor electrice ale modelului. De asemenea, Day le-a oferit celor de la Armstrong o transmisie semi-automată.

Citește în continuare pe Transport Times

Maşina a devenit (şi nu de azi, de ieri) nu numai un mijloc de transport dar şi o carte de vizită, un mijloc de prezentare a statutului social. Scumpe, deosebite, personalizate, maşinile tunate au performanţe deosebite, au o imagine aparte. Pasionaţii acestui tip de maşini caută ineditul şi poate de aceea uneori modificările aduse maşinilor nu au legătură directă cu deplasarea. Să realizezi un sistem audio complet pentru maşina ta poate fi mai complicat decât achiziţia maşinii în sine. Tunarea maşinii reprezintă, de fapt, un mod de evidenţiere personală.

Maşinile au devenit şi parte integranta a campaniilor de promovare a imaginii. Aşa cum posesorii maşinilor tunate le folosesc pentru promovarea imaginii proprii, departamentele de marketing ale constructorilor folosesc pentru promovarea maşinilor imaginea vedetelor. Legătura cea mai frecventă este realizată în filme. Încă de la începuturile cinematografiei, de la primele filme ale familiei Lumiere, maşinile au apărut pe ecran, au devenit vedete.

Citește în continuare pe Transport Times

Informațiile și vestigiile istorice ne duc la concluzia că a existat o “Epocă de Piatră” a semnelor de circulație Primele semne rutiere au fost cele care indicau direcția și erau „construite” din mormane de stânci și pietre. Prima piatră din vârful mormanului avea o formă de săgeată indicând direcția.

În urmă cu aproape 2000 de ani. în celebrul oraș roman regăsim semnele de circulație. Câteva pietre plate, de culoare deschisă îi obligau pe conducătorii de care să acorde prioritate pietonilor. Citește în continuare Povestea semnelor și indicatoarelor rutiere →

Istoria semafoarelor începe undeva la sfârșitul secolului al XVIII-lea când inginerul francez Claude Chappe realizează o primă formă de semafor (mecanism care să transmită “semne” la distantă). Un dispozitiv mai apropiat de ceea ce înseamnă astăzi un semafor a fost instalat în anul 1868, în Londra, în apropierea clădirii Parlamentului. Acest semafor era bazat pe felinare cu gaz care erau aprinse printr-o pârghie aflată la baza dispozitivului. Din păcate, acesta a explodat un an mai târziu din momentul în care a fost folosit, omorându-l pe polițistul care îl manevra. Citește în continuare Povestea semaforului →

Trecerile de pietoni există de mai bine de 2.000 de ani, iar primele dovezi cu ele datează de pe vremea Imperiului Roman, în oraşul Pompei. Atunci, erau formate din blocuri de piatră ieşite din relief, astfel încât oamenii să poată păşi peste spaţiile destinate canalizării.

Odată cu intensificarea traficului, a apărut şi problema pietonilor,  pe  12 iunie 1934, ministrul Transporturilor din Marea Britanie avea să inaugureze trecerile de pietoni punctate.

Trecerea de pietoni marcată cum o întâlnim astăzi, celebra zebră apare în anul 1949.

Trotuarul a apărut, ca și alte  lucruri legate de circulație în antichitate. Acesta era doar o delimitare pentru a nu lovi cu căruțele rudimentare casele pe străzile aglomerate. Trotuarul, nu avea în acea epoca rolul de astăzi.

Deși au fost folosite de-a lungul istoriei, bordurile în accepția actuală au început să fie folosite pe scară largă abia în secolul XVIII. Ele erau utilizate atât ca parte a încercărilor de a delimita locul pe unde circulau pietonii, dar și pentru a înfrumuseța orașele.

Primele trotuare adevărate au apărut pe la 1860 în orașul american San Francisco. Atunci strada era din pământ bătătorit și trotuarul din plăci sau turnat.